(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre
mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul
din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu)
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, să
iertați, coane Fănică, că întreb: bambir... ce-i aia, bampir?
TIPĂTESCU: Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade)
PRISTANDA: Cum vă spuneam, coane Fănică (se apropie),
aseară, ațipisem nițel după-masă, precum e misia noastră... că acuma
dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură,
de culcare, de sculare, ca tot creștinul...
PRISTANDA (naiv) : Da.
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA,
apoi TIPĂTESCU și ZOE
TRAHANACHE (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică
repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu
mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar
enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi,
tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: „Tatițo, unde nu e moral, acolo e
corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!..." Auzi
d-ta mișelie, infamie. (vede pe Ghiță) Aici erai Ghiță? (se stăpânește)
