Calatoria Carolinei
Caroline, catelul sau Yupi si pisica sa Pouf
se duc la Tournelune, la verisoara Ursule. Coboara la gara Floarea
Soarelui. Caroline se duce spre seful de gara pentru a-l intreba
traseul.(drumul pana la destinatie).
- Va rog, domnule, cum ajung la Tournelune?
- Este departe! Cunosti drumul?
- Nu , nu il cunosc...
-Asteapta! Nepotul meu are sa te conduca!
Din nefericire, nepotul sefului de gara se opeste la etang pentru o
partida de pescuit. Caroline, Yupi si Pouf, decid sa-si continue drumul
singuri, pentru ca soarele nu va intârzia sa mearga la culcare.
Asta-i
buna! Caroline isi da seama ca nu mai merge pe strada, ci pe o potecuta
pe care s-a indreptat fara a-si da seama. S-au ratacit. Drumul se
pierde prin câmpii.( preerii)
Caroline priveste in jur. Pe cine sa
intrebe? Totul este pustiu. Ea nu vede decât doi arbori, aplecati unul
catre celalalt, de parca isi soptesc ceva la ureche, leganându-se in
vânt.
- Ce este aceasta? sopti primul. Acum lasam fetitele sa se plimbe singure in padure!
-Pff! raspunde celalalt scuturandusi ramurile.Cu copii din zilele noastre trebuie sa te astepti la orice!
-
Ascultati-i! spune Caroline. Daca nu au nimic mai inteligent de spus!
in loc sa ne arate drumul!...Oh, pardon! spuse ea dintr-o data. Pardon,
domnilor arbori!
Ea zari o scara sprijinita de trunchiul unuia
dintre arbori. Incepu sa se urce (pe scara)..."Multumesc mult, spuse ea,
multumesc, domnilor arbori!"
Arborii, flatati, ii facura o reverenta, si Caroline fu gata sa cada de pe scara.
- Fermecatoare seara! exclama Yuppi.
-De ce fermecatoare? intreba Puf din fundul cosuletului sau.
- Iti vom explica....Tu vezi ceva, Caroline?
- Salvati! spune Caroline.
Ea isi lua valisa si cosuletul cu Puf si traversa câmpul.
