Răspuns :
1). Semnificația contextuală:
Sămânță - cuvântul care este semănat de Dumnezeu.
Semănătorul - Dumnezeu care seamănă cuvântul-sămânță.
2). Atenție! E vorba de cuvinte, nu expresii:
a). Rodnicia solului:
- ”rod”
b). Ariditatea solului:
- ”drum”
- ”piatră”
- ”spini”
3).
a). Lângă drum;pe piatra;intre spini.
În construcțiile poetice se compară metaforic aceste spații cu niște locuri poluate, secetoase și nerodnice. Contextual, s-a avut in vedere că ”sămânța” care este de fapt cuvântul lui Dumnezeu, este semănată în diferite ”grădini”. Toate grădinile sunt sufletele oamenilor: în unele grădini este pământ roditor, iar sămânța lui Dumnezeu este binevenită; dar în alte grădini secetoase, cuvântul lui Dumnezeu nu înrodește.
4). Sămânță - subst. comun, genul feminin, nr. sing., cazul N, nearticulat, f.s. de complement direct.
Lângă drum - subst. comun precedat de prepoziția ”lângă”, gen neutru, nr. sing., caz N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
Pe piatră - subst. comun precedat de prepoziția ”pe” , gen feminin, nr. sing., caz. N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
Între spini - subst. comun precedat de prepoziția ”între” , gen masc., nr. plural, caz. N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
5). Nu am ajuns a 8-a și nu știu de ”sintagme, subordonate etc.” :( scuze
6). Bun - adj. simplu, gen masc., nr. sing. grad de comparație pozitiv, f.s. de atribut.
Însutit - adj. simplu, gen masc., nr. sing., grad de comparație pozitiv, f.s. de atribut
7). În această parabolă în care se vorbește despre ”cuvântul lui Dumnezeu” este o morală foarte profundă. Prin internediul ”sămânței”
se arată cuvântul lui Dumnezeu, iar semănătorul este Atotputernicul. Între spini, pe piatră și la marginea drumului sunt locurile unde cuvântul lui D-zeu n-a rodit, adică sufletele oamenilor seci, iar pământul cel bun reprezintă sufletul omului care primește cuvântul lui D-zeu.
Sămânță - cuvântul care este semănat de Dumnezeu.
Semănătorul - Dumnezeu care seamănă cuvântul-sămânță.
2). Atenție! E vorba de cuvinte, nu expresii:
a). Rodnicia solului:
- ”rod”
b). Ariditatea solului:
- ”drum”
- ”piatră”
- ”spini”
3).
a). Lângă drum;pe piatra;intre spini.
În construcțiile poetice se compară metaforic aceste spații cu niște locuri poluate, secetoase și nerodnice. Contextual, s-a avut in vedere că ”sămânța” care este de fapt cuvântul lui Dumnezeu, este semănată în diferite ”grădini”. Toate grădinile sunt sufletele oamenilor: în unele grădini este pământ roditor, iar sămânța lui Dumnezeu este binevenită; dar în alte grădini secetoase, cuvântul lui Dumnezeu nu înrodește.
4). Sămânță - subst. comun, genul feminin, nr. sing., cazul N, nearticulat, f.s. de complement direct.
Lângă drum - subst. comun precedat de prepoziția ”lângă”, gen neutru, nr. sing., caz N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
Pe piatră - subst. comun precedat de prepoziția ”pe” , gen feminin, nr. sing., caz. N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
Între spini - subst. comun precedat de prepoziția ”între” , gen masc., nr. plural, caz. N, nearticulat, f.s. de complement circumstanțial de loc.
5). Nu am ajuns a 8-a și nu știu de ”sintagme, subordonate etc.” :( scuze
6). Bun - adj. simplu, gen masc., nr. sing. grad de comparație pozitiv, f.s. de atribut.
Însutit - adj. simplu, gen masc., nr. sing., grad de comparație pozitiv, f.s. de atribut
7). În această parabolă în care se vorbește despre ”cuvântul lui Dumnezeu” este o morală foarte profundă. Prin internediul ”sămânței”
se arată cuvântul lui Dumnezeu, iar semănătorul este Atotputernicul. Între spini, pe piatră și la marginea drumului sunt locurile unde cuvântul lui D-zeu n-a rodit, adică sufletele oamenilor seci, iar pământul cel bun reprezintă sufletul omului care primește cuvântul lui D-zeu.