Pentru un simplu motiv
Pentru J.Lacarrière, calatoria nu este o
activitate de placere, ci un instrument al cunoasterii.Descrierea
calatoriilor este strâns legata cu autobigrafia sa in opera lui J.
Lacarrière.De la 1947 la 1966,traverseaza Grecia, inainte de a alege ca
punct de stabilire satul Sacy, in Bourgogne, nu departe de Auxerres. Din
1974 când publica "Chemin faisant"( Facând un drum), in 1989, când
apare" Acest frumos astazi" autorul urmareste ideea unei legaturi
profunde care uneste fiintele cu locurile reale sau imaginare in care
acestea isi petrec existenta.
Mi-a placut aces sat din prima zi in care l-am vazut, printre altele,
pentru un simplu motiv.Prima oara când m-am dus sa vad casa care matusa
mea,la moartea sa , a lasat-o parintilor mei mostenire, am mers pe jos,
pe aceasta strada cu creste, pentru a cunoaste mai bine regiunea, de a
descoperi (mai bine) satul. Era o zi de iunie insorita. Padurea deborda
le lumina si de pasari, si aveam impresia, in anumite momente, de a fi
primul care merge pe acest muschi, pe aceste ace( de brad), atât mi se
parea aceasta padure de pustie si salbatica.
Ajungând in sat, pe
unica strada care il traversa, am interpelat un batrân asezat la soare,
singur, pe un trunchi de copac retezat. "Buna ziua, ii spun, caut casa
lui Henriette Menant. Unde se afla?" El ma privi mult timp cu un surâs
pus pe sotii in ochi si imi spuse :" Tu esti, Jaques?".
Nu imi venea sa cred! Cum a putut aces batrân sa ma recunoasca?!
"Tu
nu iti mai amintesti.Erai prea mic.Sânt tataia Delfin.Tu veneai adesea
in vacanta pe aici, si eu te-am purtat pe genunchii mei.Te-am recunoscut
la biserica.Mergi exact ca tatal tau si ca bunicul tau."
Incepând cu
acea zi,m-am indragostit de Sacy, pentru intâmpinarea si surâsul
acestui om. Dupa atâtia ani de calatorii si de absenta imi deschidea
bratele largi ale unei copilarii uitate...
Timp de douazeci de ani
m-am simtit dezradacinat.Voiam sa fiu astfel, fara alte obligatii in
aceasta lume, in afara relatiilor sau locurilor alese in mod deliberat.
Aceste locuri, aceste relatii au fost in mod special cele din Grecia. Am
trait, am sejurnat ani intregi.Câteodata, intins pe stâncile
infierbântate de soare, sau la umbra copacilor, priveam marea tremurând
in lumina soarelui, casele date cu var, si mi se intâmpla sa privesc
Sacy ca pe un tinut foarte indepartat, straniu, in orice caz, prea
ciudat pentru gusturile mele. M-am nascut aici, ma gândeam, in Grecia.
Sânt un copil al soarelui, al caldurii, al pamântului sec si uscat, al
marii caldute. Nu sânt un copil al padurilor.
Astazi, dupa multi ani
de absenta ( de absenta din Grecia, unde nu mai m-am intors de mai bine
de opt ani), simt ca satul acesta si tinutul acesta între patru vai,
între Cure si Serein, instileaza putin câte putin in mine viile lor,
padurile lor, pietrele lor galbene si tandre , ca un sânge secular care
strabate membre de mult timp anchilozate.
Mâine, voi pleca in Grecia
sau in alta parte, in Turcia, in Egipt, in aceste tari cunoscute caci
imi sunt inca indispensabile. Sau voi pleca in alt mod, parasind nu un
loc de distractie, ci un tarâm regasit.
