Pe la jumatatea verii,am mers intr-o exursie la Brasov.
Am ajuns intr-un loc in care oamenilor nu le placeau copii,fapt ce ma facea sa ma simt cam singur...Insa,acolo era un baiat de 12 ani,cred cu care m-am imprietenit.Era inalt,slabut imbracat frumos si elegant tot timpul.Tatal sau era doctor in Anglia,iar mama arhitect in Spania.Cu toate ca putea orucand sa se duca la parintii lui,el isi dorea sa stea la matusa lui,in acel cartier sarac.La inceput nu mi-a venit sa cred.Parintii lui aveau atatea posibilitati financiare,iar el statea intr-un cartier sarac?Logic,ca l-am intrebat de ce prefera sa stea in acest loc,iar el a zis,ca iubirea fata de oameni este inzecita fata de bani pentru.Asa ca mi-a si aratat in ce consta aceasta iubire.A mers la matusa lui si a luat de la el din camera 3 sferturi din banii pe care ii avea.Am crezut ca a gresit,ca nu trebuia sa ia banii,insa el ia luat si ia darui tuturor sarmanilor de pa strada.
Atunci mi-am dat seama ce este iubirea de oameni.Un sentiment ce ma impresioneaza mereu.
Sper sa fie ok.
