În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen șinumăr (precum limba română) adjectivele sunt de obicei cuvinte flexionare.
După structurăModificare
simple: rău, alb, negru, bun, bătrân, slab;compuse: binevoitor, dulce-amărui;locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;
După forme flexionareModificare
invariabile: aidoma, eficace, feroce, kaki, grena, lila, gri, bleumarin, crem, bej;cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.variabile: cu două terminații la singular feminin (bună) masculin (bun)
propriu-zise: mare, roz, rotund, bun, onest;participiale: învățat, crezut, ales, cules, scris, citit;gerunziale: aripi fluturânde; mânătremurândă; steaguri fluturânde;pronominale:posesive: copilul meudemonstrative: acel băiatnehotărâte: toți copiinegative: niciun băiatinterogative: care băiat?relative: știu care băiatde întărire: fata însăși
