O doină plânge sus pe culme,

Din fluier unde limpezi cad,

Şi legănate lin s-afundă

În pacea codrilor de brad...



Cântare, meşteră cântare,

Te stingi acum încet-încet,

Şi-adormi pierdută-n tremurarea

Oftării blânde din brădet...



Mi-ai picurat un strop în suflet

Din taina vremii de demult,

Şi plânsul veacurilor duse

Mă înfioară când te-ascult...



Cum te-ai topit acum în noapte,

Eu stau cu inima la sfat:

În care brad, de care creangă

Plânsoarea ta s-a aninat?...



Şi cât vei mai trăi acolo,

Tu, soră pururea cu noi,

Când va fi mort de mult ciobanul,

Şi moartă turma lui de oi?...



Târziu odată - cine ştie? -

Trecând pe-aici un călător,

Te va culege dintr-o floare,

De dup-o aripă de nor...



Te-a coborâ în largul văii,

Şi-o lume te va asculta,

Şi-o lume-ntreagă va începe

Să plângă cu durerea ta...



1.Explicati in contextul poeziei cuvintele: a se afunda,a se stinge, a picura, taina, a se infiora, a se anina,a plange, cantare, plans.
2.Indicati cate un sinonim pentru cuvintele:pace, mestera,bland, a se topi.
3.Alcatuiti scurte propozitii pentru a demonstra omonimia in cazul cuvintelor unde si lin.
4.Gasiti antonimele cuvintelor: limpede, a se stinge a cobori, a plange