Strofa a patra:este monologul liric al poetului in care se accentueaza superioritatea preocuparilor si a gindirii sale, prevestind finalul poeziei.Iubita este ,,mititica" si, desi poetul recunoaste ca ,,ea spuse adevarul", se desprinde o usoara ironie privind neputinta lui de a fi fericit cu acest fel de iubire, atitudine exprimata cu superioritatea omului de geniu: ,,Eu am ris, n-am zis nimica".