Poezia *Izvorul noptii*,este un bun motiv al poetului de a-şi exprima sentimentele (în mod direct),de admiraţie a ochilor fetei.
Tema poeziei fiind ochii fermecători şi hipnotizanţi ai acesteia,pe care poetul îi descrie de-a lungul poeziei,şi îi personifică,adăugându-le însuşiri deosebite.
Poetul foloseşte cuvinte din acelaşi câmp lexical,cum ar fi : *izvorul* ,*văi* ,*munţi şi şesuri* ,*pământul* , în final realizând un tablou nocturn parcă atins de magie,ochii fetei rămânând un personaj important în cadru.
Eul liric fiind prezent:relaţia cu lumea exterioară este destul de strânsă,deoarece autorul compară mereu ochii fetei cu natura. Întâlnim şi figuri de stil : *ochii tăi adâncii*- epitet şi inversiune, *sunt izvorul*-personificare, *curge tainic*- inversiune şi epitet, *peste văi...şi peste şesuri*-enumeraţie etc.
