Este primavara. Toate pasarile s-au intalnit in poiana din mijlocul padurii ca sa organizeze un spectacol deosebit in cinstea primaverii. Fiecare pasare isi asteapta randul emotionata si facand vocalize pentru a-si incalzi vocea. Prezentatorii, domnul si doamna Cuc, in tinute elegante, cenusii, asa cum sta bine unor persoane ca ei, trec de la un solist la altul si ii intreaba daca sunt pregatiti. Domnul Cuc o zareste pe Mierla undeva intr-un colt cum isi stergea lacrimile. Speriat ca s-ar putea intampla ceva cu concertul lui, dar si impresionat de lacrimile sopranei, a mers sa o intrebe daca o poate ajuta cu ceva:
- Draga Mierla, esti bine? E totul in regula?
- Domnule Cuc, ah... sunt asa de emotionata... Stiti... eu nu pot canta daca nu sorb putin nectar in fiecare zi iar astazi am primit doar cateva graunte care... stiti ... nu imi priesc!
- Hm... , spuse domnul prezentator cazand pe ganduri, voi ruga pe cineva sa iti aduca imediat putin nectar. Stii... draga mierla, as vrea ca totul sa decurga perfect. Avem o invitata de onoare, Primavara insasi!
- Da, stiu, tocmai de aceea... Dar pur si simplu nu imi ies notele!
Cucul facu un semn si un sturz se ivi cu o tava cu multe cupe de nectar. Mierla se servi apoi facu o proba. Notele ii iesira perfect spre satisfactia domnului Cuc care, cu pasi siguri, se indrepta spre doamna Cuc soptindu-i:
- Draga mea, e momentul sa incepem!
