M-ai învăţat să iubesc atât de frumos, mamă! Nu lucrurile, ci oamenii! E minunat să iubeşti, aşa cum o faci tu! „Să dăruieşti până şi ultima bucăţică din inima ta celorlalţi, îmi spuneai adesea. Să îţi pleci fruntea, chiar şi atunci când eşti nedreptăţită, şi să oferi zâmbetul tău oricui, copila mea!” Dar, nu pricepeam… Eram prea copil să îmi dau seama câtă dreptate aveai. Acum însă, înţeleg, că doar marea ta iubire făcea să-ţi apară pe chip zâmbetul tău, clădit pe atâta sacrificiu și suferinţă.
