În această poezie, se poate observa cum Ana Blandiana vroia să descrie cu o notă de melanconie, cum trece repede timpul, ajutânduse cu diferitele personificări care de astfel fac legătură între om şi natură ( ,, pocnet înfundat..." ,, s-au copt..."),
pentru a ne transmite mesajul poeziei, acesta fiind o stare de linişte sufletească pe care vroia să-l transmite cititorului, şi o demonstratie de a ne trăi orice clipă, pentru că timpul sboară fără să ne dăm seamă.
