Inca nu am calatorit cu un autobuz in India care sa nu fie plin ochi, cu oameni inauntru si bagajele deasupra; iar acestea sunt atat de
vechi incat iti scutura toate oasele din corp. Daca autobuzele
sunt intotdeauna la fel, asa e si privelistea pe langa care ele calatoresc.
Odata ce orasul este lasat in urma, nu exista nimic pana la urmatorul, in afara de
pamant plat, cer fierbinte, distanta si praf. In special praf: lateralele autobuzului sunt deschise existand doar niste bare de protectie de-alungul, asa ca vantul fierbinte bate nestingherit, plimband nisipul desertului pana umple urechile si
narile si ii calca pe nervi pe pasageri.
