Inca nu am calatorit cu un tren in India care sa nu fie plin pana pocneste, cu oameni inauntru si bagajele pe sus; si ele sunt asa de vechi incat iti scutura toate oasele din corpul uman. Daca autobuzele sunt intotdeauna la fel, asa e si privelistea prin care ele calatoresc. Odata ce orasul este parasit, nu este nimic pana la urmatorul inafara de pamant plat, cer fierbinte, distanta si praf. In special praf: laturile autobuzulu erau deschise si doar cu niste bari peste ele ca adierile fierbinti sufla libere, purtand nisip desertic ce ineaca urechile si narile si care pune dintii unuia la margine cu pietris.(cred)
