Spre deosebire de �rivalii� din casa - cainii, pisicile nu sunt atat de atasate si de fidele oamenilor. Ca animal domestic, pisica a devenit prieten al omului mult mai tarziu decat alte animale de casa. Originea pisicii domestice se pare ca s-ar afla in Africa, ea provenind dintr-o pisica salbatica mica. Iar egiptenii au fost primii - acum 4000 de ani! - care au acceptat apropierea pisicilor salbatice de casele lor, lasandu-le sa le �ocroteasca� recoltele de soareci si sobolani. Utilitatea si caracterul deosebit al pisicii a dus la un respect divin pentru acest animal in aproape toate culturile si civilizatiile antice. Mai tarziu, ideile religioase si mai ales superstitiile (asociate adesea cu vrajitoria) au dus la scaderea numarului pisicilor. Interesul pentru cresterea lor ca animale de rasa incepe sa apara abia din secolul 19.
Pisicile fac parte din familia felinelor (Felis silvestris - pisica salbatica si Felis domestica - pisica domestica, sau �de casa�). Sunt mamifere carnivore, de prada, cu corpul suplu, agile, simturi foarte dezvoltate, gheare ascutite si retractile (adica intra in pernute). Familia pisicilor se imparte in doua grupuri, in functie de marime. Primul este cel al felinelor mari: tigrii, leii si leoparzii. In al doilea grup intra cuguarii (cunoscuti sub numele de puma), lincsii, rasii si pisicile domestice, in total existand aproximativ 40 de specii. Printre acestea, cele mai interesante sunt pisicile persane cu blana lunga, birmanezele, pisicile de Angora si siamezele.
