Sensul denotativ reuneşte elementele semantice
non-subiective, identificabile în afară de context. Denotaţia
reprezintă clasa tuturor referenţilor posibili (exemplu: masa: „obiect cu patru
picioare, cu o suprafaţă plană, cu o anumită destinaţie").
Sens conotativ reprezintă sensurile secundare şi figurate ale semnificatului unui cuvânt. Toate tipurile de conotaţii au în comun faptul că se delimitează de denotaţie şi depind de context. (exemplu: apa murmura)
