Parea c-asteapta s-o cuprind în brata
Si fata mea cu mânile-i s-o ieie,
Ca sa ma pierd în ochi-i de femeie,
Citind în ei întreaga mea viata.
Dar când s-o prind, ea n-a voit sa steie
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i fata;
Pândind, cu ochii ma-ntreba isteata:
Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricât o rogi, ea tot se da în laturi
S-abia la urma parca tot se-ndura.
Împrotiviri duioase-a frumusetii
În lupte dulci disfac urâtul vietii,
Ce n-au amar, fiindca au masura.
