Intr-o zi frumoasa de vara, cand soarele isi reflecta razele luminoase peste un cuib fraged in care se afla cotofana. Aceasta suspina intruna deoarece caldura dogoritoare era epuizanta, nu putea sa zboare pe caldura asta. Cotofana remarca cum iamenii au umbra si o duc bine, asa ca se gandi si ea sa puna crengute deasupra cuibului, asemanandu-se cu un acoperis. De atunci, cotofana cea isteata nu mai era deranjata nici de caldura, dar nici de ploaie
