Astazi mergem la spital,am niște emoții....
-Tati,cum e surioara mea?
-E o splendoare de fetiță așa cum ești și tu.Seamana cu tine!
-Vai,tati ce emoții aveam,acum sunt si mai mari!
Abia așteptăm să ajung să le văd,îmi era dor de mama,nu mai plecase atatea zile de acasă niciodata.Dar acum trecuse,mai era puțin.
Bunica plângea de emoție,tata mergea de colo până colo ,vorbind cu mintea lui ce parcă-i spunea ceva amuzant ,pentru ca zâmbea într+una.Eu....nu mai puteam.
-Puteți veni!spuse doctorul.
Am pasit emoționat în salon....mama mă privea fericită.
Doamne ce minune! mi-am zis în minte.Ce mânuțe,ce chip angelic,ce frumusețile te!
-Este surioara mea!m-am trezit spunând si am imbratisat-o cu dor pe mama.