Comentati/explicati un epitet intalnit in urmatoarea poezie:

Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute...
Sărmane flori! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept şi-apoi vă aruncară?

La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-aţi fost? Ce ochi cuminţi ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Şi v-au uitat apoi aşa de iute?...

Săltau atîţia fluturi pe cîmpie
Cînd străluceaţi în roua dimineţii...
Ce v-aţi făcut mireasma timpurie?...

Ce triste-mi staţi acuma, şi zdrobite!
Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieţii...
Flori veştede, flori moarte, flori iubite!...