Și plecăm în depărtare,lăsăm cuiburi pustiite,și ne doare,rău ne doare ale noastre păduri triste .
Adio șoaptelor de dor foșnite de frunzele tale,adio scrînciobului ce ne-a legănat format din crenguțe ,adio dragi spectatori ,pomi rotați ce ne-ati asistat la concerte.....concerte triste....concerte mai vesele....oricum ne-ați fost alături....ne-ați găzduit pe vreme de ploaie și ne-ați ferit de soarele arzător...
Astăzi e ziua in care plecăm,dar nu pentru o veșnicie,nici măcar pentru un deceniu,ci pentru cîteva luni care vor părea clipe dacă vom avea mereu în gînd momentul revederii.
Te părăsim cîntînd și tot cîntînd te vom întilni din nou....nu luni-ci clipe ne despart....fii tare și ai grijă de cîntecul nostru în inima ta ...de cîte ori îți va fi frig...el te va încălzi...cu bine ...ne vom întoarce...nu dispera.ci luptă cu dorul,așa cum și noi o vom face
Cu drag,ai tăi cîntăreți.
