Mergem la bunici
Locul unde gindurile mele traiesc mereu este ograda bunicilor, unde am facut primii pasi , unde am cazut pentru prima data . Acolo hoinaream toate strazile impreuna cu nebunii mei de prieteni . Dar acum ? Acum ce? Imi este dor de acel prag, de acele seri minunate cind stateam pana tirziu pentru a vedea luna si stelele cazatoare.Imi e dor de glasul mamei cind ma chema de la joaca acasa pentru a lua masa. Imi este dor de bomboanele care bunelul ne le dadea iar restu le ascundea pentru a mi le da mai tirziu . Mult timp a trecut de cind nu am mai simtit pe pielea mea aceste moment impecabile. Dar iata ca a sosit momentul cind trebuie iarasi sa pasesc acel prag , sa vad acea luna impreuna cu surorile ei . Merg la bunici , merg la locul unde imi traieste inima si gindurile.
