e o toamna putin mai obisnuita.Este uimitor cum niste pomi atit de mici pot purta fara sa se indoaie o povara atit de mare sustinuta pe crengi doar de o codita.la intrarea in livada cind inserarea coboara aducind cu ea racoarea saraca a acestui sfirsit de septembrie,o adiere infioara livada.Fosnetul uscat al frunzelor vorbeste merilor despre apropiata iarna,dar ei deja se vad in haina de nea,visînd clipa roz-alba a florilor.