Tabloul bunicii..
..hm...tabloul unei dintre celei mai dragi fiinte..Parul sau alb ca omatul in plina iarna, ochii sai de un albastru precum mare, mereu ma linisteau.Ea locuia intr o casa, undeva mai departe de sat. Mereu cand mergeam la ea ma intampina cu brajituri si cu turta dulce. Seara ma tinea pe genunchii sai si imi spunea cele mai frumoase povesti cu zane. Ea mi a fost povatuitoare, ei ii spuneam toate secretele mele..ma intelegea cel mai bine.
Dar acum, de acolo din ceruri, ea inca ma vegheaza.
