In aceste versuri poetul sugereaza ca sentimentul iubirii nu v-a disparea cu timpul ci se v-a transforma intr-o dragoste si mai mare ,,Suier luna si o rasar si o prefac / intr-o dragoste mare''.
Chiar daca acea persoana a disparut din viata lui, dragostea lui pentru ea inca mai exista. O dragoste mare nu dispare niciodata, acel sentiment va dainui mereu in suflet. Deci, va fi transpus in alt plan, unui ireal.
