E toamna, deja suntem in luna Octombrie. Ma plimb linistit pe aleile parcului bucurandu-ma de ultimile raze de soare. Ma bucur de frumosul peisaj pe care mi-l ofera toamna. Simt o bataie pe umar. Ma intorc si vad o domnisoara imbracata toata in frunze. Ma dau un pas inapoi speriat.
- Cine esti tu? Si de ce esti asa imbracata?
- Scuza-ma nu am vrut sa te sperii. Eu sunt Octombrie si sunt fata mijlocie a batranului Toamna.
- Aaa, inteleg. Dar ce faci aici in parc?
- Pai, trebuia sa ma intalnesc cu surorile mele, Septembrie si Noiembrie. Nu le-ai vazut ?
- Nu, n-am vazut nicio ciudatenie...adica, nu am vazut pe nimeni.
- Te grabesti? Poti sa mai stai cu mine pana vin ele ? Stii, ma plictisec singura...
- A, nu pot, chiar ma grabesc - incercam eu sa scap de ciudata faptura. Oricum ai noroc, uita-le ca vin. Mi-a facut placere de cunostinta. La revedere!
- La revedere !
