Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.
El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze uscate şi s-arată drăgălaşi.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.
Metafora ta este "se înalță de trei suliți" deoarece metafora este o comparație discretă fără element de compàrație 'cât' sau 'ca/cum'. Deci soarele se înalță cam cât s-ar înălța trei sulițe în văzduhul îndepărtat.
