Cineva spunea ca poezia este "zâmbetul diurn" al nopții. De asemenea, e o muzică a sufletului ale cārei note sensibile sunt versurile. Poezia este o stare de spirit ca linia melodică ce tremură sfios din corzile unei viori. E tristă când spiritul ce o înalță spre cer este enigmatic şi interiorizat, dar poate fi veselă şi duioasă când spiritul e cuprins de armonia întregului univers. Da, poezia este emoție pură. E un cântec rebel al unui spirit patriot, dar e şi sprințară la răsărit de soare şi la roua unei dimineți senine. Poezia e o enigmă a sufletului care caută raspunsuri neîncetate ce îl tulbură şi este o atotcuprinzătoare manifestare spirituală când epocile istoriei îşi salută eroii. Poezia, prin urmare, e Eminescu, Coşbuc, Arghezi, dar şi Baudelaire sau Byron ce cântă în versuri tulburătoare esența ființei noastre de la origini neştiute dincolo de un viitor ascuns de infinite taine. Poezia e deci, un revers enigmatic de fenomene inexorabile.
