"Soarele si Luna" este mai
apropiata de basm, deoarece este o balada populara mitologica, unde fabulosul
este mai accentuat prin personificarea astrilor. Aici autorul anonim
explica în mod imaginar, absolut original, de ce Soarele si Luna nu se
întâlnesc niciodata pe cer, unul fiind astrul zilei si altul astrul
noptii.
Naratiunea începe, în traditia epicii populare de fictiune, prin verbul
impersonal "se zice", valoarea lui dubitativa fiind întarita de
conditionalul-optativ perfect "ar fi fost": "Se zice ca Soarele ar fi
fost frate cu Luna". Venindu-i vremea de însuratoare, Soarele a coborât
de pe cer ca sa-si caute sotie pe pamânt. Cautarile lui au fost însa
zadarnice si din aceasta cauza era foarte suparat. El se îndragosteste
însa de sora sa, Luna, dar, pentru a împiedica incestul, mama lor i-a
blestemat sa fie despartiti tot timpul:
sper ca te-am ajutat
