Răspuns :
La Bacalaureatul de la limba și literatura română din data de 02.07.2012, la subiectul III, elevii de la profilul uman au primit cerința de a scrie un eseu de 2-3 pagini despre tema și viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic aparținând lui Mihai Eminescu. Profesorii noștri ți-au pregătit un model de rezolvare, abordând poezia „Scrisoarea I”.
În acest material vei găsi toate informațiile și detaliile de care ai nevoie pentru a elabora propria ta lucrare, iar partea bună este că citind acest eseu vei ști exact cum să-ți organizezi textul pentru a primi punctajul maxim la examen.
În acest material vei găsi toate informațiile și detaliile de care ai nevoie pentru a elabora propria ta lucrare, iar partea bună este că citind acest eseu vei ști exact cum să-ți organizezi textul pentru a primi punctajul maxim la examen.
Fragment din text
„Luceafărul” poem filosofic și romantic, scris de Mihai Eminescu este considerat de către criticii literari ca fiind cea mai reprezentativă și complexă creație a autorului, întrucât conține toate temele prezentate în operele eminesciene. Poemul este inspirat din basmul „Fata din grădina de aur” și este de factură romantică nu doar datorită poveștii de iubire impresionante, și a personajelor excepționale, precum Luceafărul sau fata de împărat, ci și datorită motivelor specifice folosite: iubirea, natura, depășirea condiției. Astfel, viziunea autorului se află în strânsă legătură cu temele dezvoltate.
Viziunea romantică a autorului este reprezentată prin temele romantice invocate în acest poem, precum: viața omului de geniu într-o lume banală și ostilă, neputința acestuia de a o înțelege și de a face parte din ea; iubirea neîmplinită; natura; timpul; spațiul. Aceste teme sunt înfățișate la rândul lor prin motivele specifice acestui curent literar: visul, noaptea, luna, stelele, marea, îngerul, demonul, cuplul adamic.
Aspirația geniului spre iubirea ideală este o idee esențială în acest poem, titlul susținând această idee prin ilustrarea motivului central al poeziei – Luceafărul. De asemenea, el confirmă alegoria geniului solitar în lume, neînțeles de ceilalți. Substantivul „Luceafăr”, în tradiția românească, reprezintă numele primei stele (planeta Venus) care se arată pe cer la asfințit și răsărit, ea fiind cea mai luminoasă dintre toți aștrii.
În ceea ce privește construcția subiectului din acest poem, observăm că aceasta se construiește simetric, în jurul antitezei romantice, care duce la nașterea unor relații de opoziție: terestru/ cosmic, real/ ireal, sus/ jos.
