Destin ...
Zile de primăvară firave ca şi cele de acum un an sau mai bine. Zile senine sau tulburi după cum natura are pe a sa cărare ...dar oare pe a ta, cărare, omule, zilele şi nopţile, şi primăverile ... şi înserările cum îţi sunt?
Privind spre zi te văd pe cărare cu-n ghiozdan în spate emoţionat de întâiul pas de şcoală, apoi eşti senin în bacalaureat ... şi urci, şi cobori după a ta putinţă sau neputinţă.
Te văd în zi de Paşte cu oameni rostind: ,, Hristos a înviat!" şi chipul tău, omule, e lumină, lumină dată de Adevăr.
Te văd în seară amară când om drag a plecat mai devreme spre veşnicie şi-atunci plângi. Da, plângi, omule, plângi! Şi-nvaţă să treci şi senin să rămâi pentru că doar astfel vei fi pe cale şi răul, urâtul, invidia , egoismul, întunericul le vei ocoli.
Şi când sufletul ţi-a cântat a dragoste, fii dragoste că este rară floare-n viaţă!
Aici, în zi firavă de primăvară, omule las gând şi eu, eu ca şi tine, am păşit şi păşesc seninul şi înserarea şi plâng şi cânt, şi ... dragoste sunt în firavă floare ce urâtul şi răul am ocolit.
