Eram pe un pod deasupra raului si dintr-o data din buchetul de flori proaspat culese mi-a cazut o floare in apa.M-am cam suparat ca era cea mai frumoasa floare pe care o alesesem.Dar cand m-am uitat in jos pe rau ,mi-am dat seama ca raul o placea mai mult decat mine .O purta cu atata grija pe apa .In apa raului ,culoarea florii se vedea mai intens.Era de un rosu corai,iar picaturile de apa o faceau sa para atat de diafana,de fina .Se vedea ca o bucata de soare proaspat rasarit .Dulce ,ca o fecioara care deabia astepta sa se scalde un apele raului,floarea plutea visatoare de-alungul raului.Petalele catifelate erau si mai mult puse in valoare de stopii mici de apa care se asezasera pe ele.Plutea nestingherita spre nicaieri,sarutata de apa raului ce se simtea binecuvantat ca are ocazia sa poarte pe apele lui micuta si pretioasa floare cu sclipiri de diamant.Soarele i-a dat si el o sarutare ,facand-o sa para acum mai stralucitoare ca niciodata .A plutit pana s-a pierdut in zare ,dar nu mi-am facut griji pentru ea ,ca insusi maretul rau si eternul soare aveau acum grija de ea.
(Cea mai frumoasa;rosu corai;diafana;fina;bucata de soare proaspat rasarit;dulce;fecioara;visatoare;cu petale catifelate;nestingherita;micuta;pretioasa;cu sclipiri de diamant;stralucitoare)
