Copilul , mergând la padure ,
Printre frunzișul din pădure,
Gaseste ghiocei si viorele.
Chiar daca e un pic fricos ,
El merge singur prin pădure.
La un moment dat se aude
Un zgomot de fosnit de frunze.
Intreaba atunci copilul speriat :
-Cine-i aici si ce se aude?
Nemarginita-i fu mirarea ,
Când auzi raspunsul imaginar:
-Sunt eu , Pădurea!
Ce faci pe aici , copil hoinar?
Copilul ii raspunse imediat.
-Venit-am azi la tine caci te-am studiat.
Cum esti in zi de primavara.
La scoală ni s-a spus ca e frumos ,
Iar eu sunt foarte curajos.
Atunci pădurea îi spuse:
- Sa vii mereu fara de teamă,
Sa vezi aceasta panoramă.
Acum am ghiocei si viorele,
Caci este vremea pentru ele.
Atunci copilul bucuros
Aduna ghioceii de pe jos
Si merge la părinți
Ca sa le spuna cum a fost.
Caci lui nu ii mai este teamă ,
Sa meargă singur la padure,
Ca sa adune ghiocei si viorele.
