Într-o zi , pe când soarele parcă îmbrățișa natura , nu era destul de cald , nici frig. Era o zi obișnuită de primăvară.
Am mers in padure împreuna cu prietena mea , Emilia.
Am ajuns. Natura toată înviase la viață.
-Emilia , haide sa stăm pe jos.
-Bine.
Natura parcă îmi vorbea. Îmi zicea că este o zi destul de bună pentru privit soarele. Eu în gând vorbeam despre natură , și pădure. Era atât de frumos încât , natura chiar "vorbea" cu mine.
nu prea e frumos , nu?
