Amurg ...
" Soarele se grabeste cu pasi de urias spre asfintitul rosu ca sangele. Rataceste o clipa printre piscurile rumenite ale muntilor, apoi se scufunda incetinel, improscand o ploaie de lumina ruginie pe coamele dealurilor din fata."
Uşor, încep a tremura sub prospeţimea ploii ruginii, acoperindu-se de şoapte.
Din înălţime, cerul mut priveşte pământul aşezat în tihna înserării calde, îmbujorate, scăldată-n îngerească taină.
E pace-n cer şi pe pământ, şi nouă ploaie se desfată în picuri mari şi mici, în licăriri de joc şi joacă ... sunt vii, sunt peste tot şi respirând uşor se-mbată de aroma de răşină proaspăt dăruită-n taină.
Şi munţii depărtaţi au cuşmele cusute cu dâră de lumină şi chipul lor în tremur şi tăcere au bogăţia veşniciei în sfânt amurg de vară.
Din scufundarea soarelui puternic apare luna preafrumoasă precum un chip curat de fată.
E pace-n cer şi pe pământ ... e noapte !
