În perioada gherleană(1919-1940) a tipărit trei cărţi: Dor şi jale, 1920,Viaţa şi opera lui Ion Creangă (studiu), 1921 şi Păstoritul în Munţii Rodnei,1926.
Dor şi jale, Tipografia Diecezană, Gherla, 1920, este o carte de „poezii culese din război”, cu un subtitlu aproape sinonimic, „patimi şi suferinţe”. Sunt creaţii cvasifolclorice pentru că autorii acestor poezii au plecat şi ei, „ din câmp, de-acasă, de la plug” în Primul Război Mondial, război de întregire a neamului, şi, trăind în mijlocul ororilor războiului, departe de cei dragi, sunt copleşiţi de „dor şi jale”, simţăminte care trimise în „cărţi” spre satul lor, capătă forma versului. Ele constituie, de fapt, o specie literară intermediară între lirica populară şi cea cultă: „cartea în versuri” (scrisoarea sau epistola în versuri), „cărţile de pe front”, cărora le-a dat strălucire artistică George Coşbuc în O scrisoare de la Muselim-Selo, respectând întocmai structura narativă a acestora.
Antologia lirică Dor şi jale nu este numai o carte a debutului său editorial, ci şi una inaugurală, în sensul că anunţă o linie tematică dominantă a preocupărilor sale de exeget cultural: zestrea spirituală a poporului român. În 1926 publică Păstoritul în Munţii Rodnei, o lucrare de etnografie, care s-a bucurat, la apariţie, de recenzii favorabile. În revista „Grai şi sufle
