Mama. Patru litere, un singur cuvant, ce cuprinde in sensul sau un adevarat univers. Incerc sa caut o definitie plauzibila si sincer spre uimirea mea, nu gasesc una. Nu imi gasesc cuvintele sa exprim ce inseamna un cuvant atat de mic cand vine vorba de dimensiunea lui si atat de mare cand vine vorba de intelesul sau. Mama e persoana ce-ti daruieste iubire neconditionata fara a-ti cere ceva in schimb. Te iubeste pentru ceea ce esti, si iti doresti sa o vezi mandra. Iubirea ei e atat de pura incat vindeca. Se spune ca o mama e ingerul pazitor si inclin sa cred asta. Sincer ma gandesc ca fara mame planeta sta s-ar raci. E primul cuvant pe care copilul il invata, e prima persoana la care strigi cand ti-e frica sau dai de necazuri. Te va ierta de fiecare data si nu din naivitate, ci sincer, din sufletul sau imens. Mama iti da viata, isi consuma restul existentei educandu-te, iubindu-te, dorindu-si sa te vada cum infloresti. Acum realizez ca nu i-am spus mamei cat de mult tin la ea, termin randul asta si merg la ea. Ar putea fi ultima noastra conversatie si vreau sa stie ca e lumina ochilor mei si ca o iubesc din tot sufletul meu mic.
