Pe orizontul cercului vital, violetul se situeaza la opusul verdelui. De aceea, violetul semnifica nu trecerea, primavara, de la moarte la viata, adica evolutia, ci trecerea autumnala de la viata la moarte, involutia. Astfel, violetul ar fi, intr-un fel, cealalta fata a verdelui si legat ca si acesta de simbolismul gurii. Violetul semnifica gura care inchide si stinge lumina, in timp ce verdele este gura care varsa si reaprinde lumina. In consecinta, violetul este culoarea tainei, a misterului. In spatele violetului se va savarsii nevazutul mister al reincarnarii sau cel putin, al transformarii.Violetul este o culoare a masurii, constituita din rosu si albastru in proportii identice, din luciditate si actiune cugetata, echilibru intre pamant si cer, simturi si spirit, patima si intelepciune.
