Iarna trecuta, impreuna cu parintii mei am mers la munte intr-o scurta vacanta de iarna.Era minunata pentru a petrece timpul distrandu-te cu persoanele dragi.Pe seara, am si pornit .Abia ajunsi, totul era minunat.Nici bine ce am sosit ,caci totul parea magic! Muntii, cu ale lor varfuri erau acoperiti de neaua pufoasa si rece ca si cand ar fi fost imbracati intr-un nou vestmant curat.Privind in jur, zareai si voinicii brazi care pareau a fi niste sulite inaltate catre inaltul cerului.Privindu-i cu atentie, observai cum , cu coroanele lor atigeau inaltul cerului si il dezmierdau.Cerul era minunat! Curat ca lacrima si extrem de frumos, doar privindu-l , simteai cum te cuprinde o fericire infinita.Cabanutele, de la cele mai indepartate pana la cele mai apropiat erau fantastice! Erau pierdute sub aburii usori ai noptii de iarna, nu le mai zaream.In zare , se vedeau micii copaci, care la un moment dat , erau asemenea unor fantasme pierdute pe intinderea mareata si pufoasa de zapada.Cararea, care duceau catre imensii munti si minunata partie, era asemenea unui patinuar presarat cu flori mici de gheata.Era o oglinda imensa care era uimitoare.Il priveam si ma simteam extrem de bucuros.Totul era de vis! Atmosfera era una de liniste, linistea se simtea in natura amortita.In aer, se simtea mireasma imbietoare a vinul si a cozonacului facut in cuptoare pentru minunata noapte sfanta de Craciun.Dupa cativa pasi, zareai oamenii..Pe chipurile acestora puteai zari fericirea.Toti se distrau si admirau frumusetea peisajului de iarna.Totul era uimitor , iar pentru mine era magic.Era prima mea zi la munte, care mi-a lasat o amintire frumoasa, de neuitat.
In urmatoarea zi am plecat acasa, insa frumusetea acestei serii mi-a ramas in minte si din aceasta cauza , nu o voi uita niciodata.
