Răspuns:
„pieptu-i” → -i = bătrânului
„inima lui” → lui = bătrânului
„ochii-i” → -i = bătrânului
„care-l” → -l = pe bătrân
„apoi el” → el = bătrânul
„privindu-l” → -l = pe bătrân
„ca tine” → tine = Dan
Explicație:
Fragmentul din poem (pronumele personale sunt subliniate):
„Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Şi-n aerul Moldovei se umflă pieptu-i rece,
Şi inima lui creşte, şi ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce
Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte
Pământul ce tresare şi care-l recunoaşte…
Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,
Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort!
Iar hanul, lung privindu-l, rosteşte cu durere:
O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,
Având o viaţă verde în timpul tinereţii
Şi albă ca zapada în iarna bătrâneţii!…”