De vorba cu un ghiocel
Robert mergea in spre casa. El auzi niste strigate de jos. El se apleca si vazu un ghiocel:
-Vine primavara! Vine primavara! zbiera micul ghiocel.
-Toti stim, micutule! tipa Robert ca sa auda ghiocelul.
-Nu mai tipa atat de tare in urechile mele! Nu-s surd.
- Nu ai urechi. Ai petale. spuse Robert
-Ce conteaza? Unele aninale si plante nu stiu daca e primavara. Datoria mea e sa ii anunti. Multumit? Cară-te !
-Bine , Bine.
Robert se urca pe o banca unde era asezata pe trotuar si tipa:
-Vine primavara! Vine primavara!
-De ce repeti ce zic eu? intreba ghiocelul
-Te ajut. raspunse ghiocelul.
-Multumesc mult. Hei, vrei sa fim prieteni?
-Sigur. Vine primavara! Vine primavara.
Dintr-un bloc se deschise un geam si aparu o baba cu un nas tare mare si rotund si tipa la Robert:
-Nu mai tipa , copilule! Iesi de aici! Dute sa tipi in casa la tine! Unii vor aa doarma.
-Trebuie sa fug, ghiocel. spuse Robert.
-Pa. spuse ghiocelul razand
