Printul fericut
Un randunel, ce intarziase deoarece prinsese drag de o salcie, se opreste la picioarele unei statui. Deodata, este udat. Intorcandu-si privirea catre statuia ce infatisa un frumos print, observa ca aceasta plangea. Atunci, printul de aur ii povesti ca atunci cand se afla dincolo de portile palatului nu putea vedea amaraciunea si uratenia lumii. Traia linistit fara nici o grija, fara sa stie ce tristete ascunde lumea din jurul sau.
Printul il ruga pe randunel sa doca piatra pretioasa ce-i impodobeste sabia unei femei ce muncea din greu, pe care o vazu-se. Randunelul ii indeplini dorinta printului.
Printul il mai ruga odata acest lucru pana cand ramase fara nicio podoaba. Randunelul istovit se prabusi la picioarele acestuia.
Astfel micuta pasare s-a sacrificat, cat despre statuie, primarul a demolat-o.
