Facerea lumii
Cand a zidit umanitatea
Dumnezeu a inceput
Cu locul copilariei mele
Cu vibratia luminii din curtea bunicii
Cu mirosul de cais ars de veranda
Cu racoarea antreul casei
Si cu gustul sfant de branzoice
Rumenite in cuptorul cu vatra
A pilonit la umbra casei
Leaganul acela care ma purta pana la cer
Ai lileacul care incarca aerul
In diminetile copioase de vara
Dumnezeu si-a desavarsit creiatia
In palmele blande ale bunicii
In rugaciunile ei umile
In intelepciunea bunicului
Si evlavia priviri sale
Exilat pe o insula fara Dumnezeu
Ma intorc cu fiecare gest
La religia propriei familii
La o casa in care lumea mea
Incepe si se termina
