Ultimele doua strofe constituie monologul liric al poetului încărcate de profunde idei filozofice. Uimirea poetului pentru frumusețea și perfecțiunea fetei este sugerata de versul"ca un stâlp eu să-ți în luna! ", iar superlativul "ce frumoasa, ce nebuna "sugerează miracolul pe care ul trăiește poetul în visul sau pentru iubita ideala
