Primavara! primavara! crapa mugurii la balta,
Salciile verzi le-ndoaie vantul cu suflare calda,
Pe poteci sfios se-ntinde umbra noua-a foilor —
Primavara, mama noastra, da-ne drumul oilor,
Drumul cel pierdut pe care il mai stiu, din sat, batranii!...
Doru-n mine infrunzeste: dorul turmii, dorul stanii.
In zadar ma-nchid in casa si m-ascund pe dupa carti,
Dor de duca ma ajunge, dor hain din zece parti:
Buchiile le zapaceste, gandurile le incurca.
Vad un gol de munte-n soare si vad turmele cum urca;
Tot aud cum latra cainii, cum talangile raspund,
Cand adanc ca vantu-n frunza, cand ca ape vii pe prund,
In aceasta spunetiva 4 subst. feminin, 2 subst. nearticulate, 2 subst. la genul neutru articulat hotarat, 2 subst la plural articulat hotarat, 1 subst. articulat nehotarat.
Va Rog!!!
primavara , balta , umbra , frunza - subst . fem. suflare , prund -subst . nearticulate vantul , drumul - subst . gen . neutru articulate cu art . hotarat gandurile , talangile - subst . plural . art cu art hot un gol - subst . art . cu art . nehotarat