Constantin Rusnac, compozitor.
"Nu am vorbit eu în versuri, ci inima-mi plină de recunoştinţă faţă de un adevărat om şi artist, iar îndrăzneala mea de a ciupi din Lira Poetului, a fost răsplătită din plin cu un acrostih sper destul de reuşit, vers, pe care am avut impresia, că l-am intuit din c o s m o s, că mi l-a insuflat însuşi Domnia Sa prin puterea talentului şi a bunătăţii Dumisale, pe care o împrăştie cu dăruire la toţi:Gând ţi-i poezia,
Rază din popor,
Inima-ţi vorbeşte,
Gura – vers de dor.
O, poet de-acasă,
Ram de-april la geam,
Eşti iubirea
noastră,
Visu-acestui neam.
Iz de pâine caldă
Este al tău vers –
Rugăciune sfîntă,
Urmă-n
u n i v e r s. "