Poetul Liviu Damian in poezia "Apa cristalina" aduce un omagiu poetic mamei. Prin metafora "scotea supusa/din gura izxoarelor/caldarea cu apa/si lacrima ei" autorul reda rabdarea, puterea de vointa si grija mamei pentru copii. Personificarea "fintina ii raspundea" sugereaza legatura mamei cu elementele naturii, comuniunea fireasca cu aceasta, iar comparatia "Mama mea tinara, imbodolita ca o batrina" sugereaza caracterul modest si cumsecadenia mamei.
