De mai multe generații în familia mea există obiceiul de a se da fetei la căsătorie un inel ce a aparținut mamei. Așa ca pe mâna mamei este un inel care va fi cândva al surorii mele. Acesta are o valoare sentimentală deosebită și nici macar nu se mai știe câtor generații a aparținut. Inelul ar trebui ,,sa-i poarte noroc", sa aiba o casnicie trainica ca a străbunilor ei.
