Răspuns :
Era o
zi frumoasă de iarnă . Fulgii strălucitori și pufoși , cadeau ușor
din văzduh .Ușor, ușor, ulițele satului au fost acoperite cu o manta
groasă și pufoasă de zăpadă .
Casele îmbătrânite, abia se mai vedeau de troienele călătoare.
De la fereastra camerei mele, privesc bucuros
către un cer limpede și luminos care,
îmi dă speranță că o să fie o zi numai bună pentru săniuș. Tot odată ,
mă gândesc cu o oarecare tristețe, la păsărelele guralive care nu mai fac gălăgie
pe pervazul geamului.
Nu a durat prea mult, și am ieșit la
săniuș cu prietenii care au venit la mine. Sub săgețile de priviri agere ale
bătrânilor satului, care păreau oarecum deranjați de gălăgia facută de noi, ne
continuăm joaca fără să ne pese de cei din jur. După câteva ore de săniuș, cu
toții aveam obrajii roșii ca para focului și ochii strălucitori.
Seara se lăsă ușor
peste sat, iar noi, supărati că o zi atât de minunată se sfârșise, ne-am
îndreptat către casele noastre. Cu toții, am sperat că și ziua ce urma să vină,
o să fie tot atât de minunată, ca ziua ce tocmai se încheiase .
