Eu sunt foarte mica. Nu pot face mai nimic fara ajutorul mamei sau al tatei, pentru ca sunt prea mica. Nu pot sa ajung la borcanul cu dulceata, nu pot ajunge la bomboane, nu pot ajunge la masa... Mi-as dori sa cresc asa de mare, mare, mare. Atat de mare, incat ei sa para mai mici, si sa ii ajut eu pe ei ;). Ma intreb cum au ajuns asa de mari? Trebuie sa cresc si eu. Dar cand? Astept in fiecare zi sa cresc, dar nu cred ca o sa ii ajung vreodata. Si in fiecare zi in care am vazut ca nu am crescut, mi-am spus "Trebuie sa cresc si eu." Si acum imi tot repet chestia aceasta, pentru ca tot sunt prea scunda si da, stiu ca trebuie sa cresc si eu! Abia astept sa fiu si eu mare, mare de tot. Sa nu mai fie nevoie sa chem pe altcineva sa imi dea borcanul cu dulceata, sa nu mai fie nevoie sa chem pe altcineva sa imi dea vreo bomboana dintr-un loc mai inalt, sau dintr-un alt borcan pus prea sus pentru mine. Si stiu, nu stiu de unde, dar pur si simplu stiu ca trebuie sa cresc si eu. Sper sa cresc si eu. O sa cresc si eu. Presupun ca trebuie doar sa astept.
